Ce este BIO?

Ce este BIO?

În primul rând doresc sa punem egalitate între termenii folosiți în piață dar care înseamnă același lucru:

BIO=ECOLOGIC=ORGANIC

Germanii, care sunt motorul industriei BIO în Europa, dar cred că și în lume, au implementat noțiunea de ”bio” pentru acele produse bio-organice care pot fi certificate că provin dintr-o agricultură ecologică. Există un standard, un normativ care definește acest concept.

Termenul de ”bio” a pătruns natural pe piața românească, odată cu produsele certificate în special din mediul german.

Ulterior, cu oarecare întârziere, și legislația din România, mai mult constrânsă să se adapteze la legislația comunitară, a legiferat conceptul de agricultură certificată ecologică. Probabil cei care au lucrat la proiect au lucrat pe textul francez, din moment ce legea face referire la termenul ”ecologic” (preferat de francezi), însemnând însă același lucru.

Așa se face că la un moment dat ne-am confruntat cu situația cel puțin ciudată și deranjantă în același timp, că raioanele unor magazine precum și etichetarea produselor propriu-zise, au trebuit să fie redenumite din ”bio”, în ”ecologic”. Mulți comercianți au trebuit să plătească amenzi doar pentru că o minte pătrată a decretat că termenul impus natural pe piață este ”ilegal”.

Am lămurit deci că ”bio” și ”ecologic” se referă la același gen de agricultură certificată și la produsele finite care rezultă din ea.

Dar ”organic”?

Dacă germanii folosesc ”bio” iar francezii ”ecologic”, englezii și americanii folosesc noțiunea de ”organic”, desemnând același lucru.

În toate țările comunitare a fost adoptată o siglă unitară pentru desemnarea

produselor certificate ecologic,

și anume un dreptunghi verde cu o frunză stilizată din stele albe sau aurii.

Sub siglă apare de obicei țara și codul  organismul de certificare.

Organismele de certificare, respectând normativul și standardul bio, certifică culturile care respectă principiile unei agriculturi bio-organice: produse crescute natural, fără aport de insecticide, pesticide, fungicide, în locul acestora fiind folosite fie metode pur naturale, fie alternative ecologice.

Mai departe, procesatorii produselor agricole primare, la rândul lor, trebuie să se certifice dacă doresc să își prezinte produsele ca fiind ecologice, deci marcate bio. În acest sens organimul de certificare verifică trasabilitatea produsului, de la stadiul primar la stadiul prelucrat.

În același fel, lanțul de distribuție – de la engrosist la detailist – este obligat prin lege să se certifice dacă pun spre comercializare produse marcate ecologic.

În tot acest proces elementul cel mai important rămâne trasabilitatea, astfel încât în final, pe raft, cumpărătorul să poată fi sigur că un produs etichetat ecologic ascunde un întreg lanț de certificări, în fiecare etapă de procesare sau distribuție.

Dar BIO înseamnă mai mult decât doar sigla comunitară sau certificarea propriu-zisă. BIO înseamnă de asemenea calitate și convingere privind modul responsabil în care exploatăm mediul și resursele naturale.

Din acest punct de vedere, a fi orientat bio înseamnă întâi să cunoști că acest concept se referă la o certificare controlată, iar tu, în calitate de consumator, prin prețul rezultant al acestor eforturi, plătești o altfel de calitate și susții indirect un alt fel de a face agricultură.

În egală măsură tu culegi în efect reciproc o mai bună calitate a vieții, prin faptul că oferi corpului tău hrană sănătoasă, în felul acesta devii mai rezistent la boli (prevenție) și ești capabil de o mai bună recuperare în caz de boală …. întreaga calitate a vieții crește!

Aici mai trebuie făcută referire la încă un tip de certificare ecologică și anume la certificarea DEMETER.

Acesta este un standard chiar mai ridicat decât standardul BIO, prin faptul că include principiile biodinamice ale naturii, precum momentul semănării și al recoltării după fazele lunii, rotația culturilor, etc.

Ce NU este BIO?

Foarte multe lume confundă noțiunea de ”natural” cu cea de  ”bio”.

Este adevărat că până la apariția agriculturii intensive, când omul nu folosea în agricultură decât mijloacele naturale de cultură, termenul de ”bio” nu ere cu nimic diferit de termenul ”natural”, deoarece în ambele cazuri vorbeam de același produs sau rezultat agricol.

Lucrurile stau însă altfel de la apariția, din necesitate, a certificării agriculturii ecologice.

În ziua de azi un produs ”natural” nu înseamnă obligatoriu că este crescut după principiile agriculturii ecologice.

Un exemplu sunt roșiile crescute și comercializate de fermierii care au folosit azot și pesticide ”după ureche”, care pot să fie adevărate bombe chimice, chiar dacă sunt ”de casă”.

În același timp este perfect adevărat că o livadă puțin îngrijită dpdv al stropirilor oferă cela mai naturale fructe, prin faptul că proprietarul se mulțumeste cu productivitatea naturală. În acest caz atât termenul de ”bio” cât și termenul de ”natural” sunt pe deplin justificați.

Partea tristă este că majoritatea oamenilor înfulecă cu nesaț produsele etichetate ”100 natural”, mulțumindu-se cu această desemnare, fără să conștientizeze poate că acel produs chiar dacă este crescut nemijlocit în Natură, poate să fie aditivat și astfel parțial otrăvit.

Un produs desemnat ”100 natural” sau ”natural” poate fi cu adevărat ca atare, dar nu dă nici o asigurare că agricultura din care provine respectă standardul bio. Afară de cazul în care cunoști personal ”sursa”, și este de încredere.

În concluzie în ziua de azi există doua surse de produse pe care ne putem bizui: 1) produsele naturale crescute în grădina proprie sau în grădina bunicii, atâta timp cât bunica nu pune azot și pesticide ”după ureche” și 2) produsele certificate eco/bio/organic care poartă sigla comunitară ca și confirmare a controalelor prin care a trecut.

Asemănător noțiunii de ”natural” se folosește adesea termenul de ”tradițional”.

Și aici trebuie să distingem că ”tradițional” are de a face mai degrabă cu rețeta și mai puțin cu ingredientele.

Poți pregăti niște sarmale tradiționale cu orez aditivat, carne de porc plină cu hormoni & antibiotice și varză stropită.

Doar faptul că are un gust bun, tradițional, nu înseamnă deci că acel produs este și sănătos din punctul de vedere al ingredientelor.

Emanuel Popa, fondator Pronat SRL

Lasă un răspuns